Thursday, November 25, 2010

Adevarul (VII)

Ideea principală

În încheierea acestui prim capitol, vreau să evidenţiez cea mai importantă idee din marele adevăr care caracterizează al doilea război mondial: a existat un plan de cucerire a lumii prin mijloacele perfide ale acaparării principalelor obiective economice ale fiecărei naţiuni; pentru implementarea acestui plan s-a prevăzut începerea unui război mondial care trebuia să conducă, în primă fază, la ocuparea Europei de către comunism, la lichidarea proprietarilor de mari obiective industriale (în baza normelor de „drept” comuniste care condamnă „exploatarea omului de către om”); apoi la „salvarea Europei” prin intervenţia armatei SUA (sprijinită de „capul de pod” - Marea Britanie) care avea să „elibereze” continentul de puterea sovietică şi să acapareze (direct sau prin interpuşi) toată puterea economică. În ţările „eliberate” se va instala o „democraţie” controlată prin oamenii cheie din guvernele naţionale. Puterea astfel obţinută va fi eternă, deoarece nimeni nu va putea să se revolte împotriva unei dominaţii economice de acest fel. Singurele „instrumente” capabile să creeze anumite probleme acestui sistem complex de dominaţie mondială, partidele politice naţionaliste, de extremă dreapta, au fost interzise prin lege.
Înţelegând la un moment dat acest plan, Adolf Hitler s-a opus! A luptat împotriva statelor manipulate contra sa. A antrenat în această luptă mai multe popoare. A prevăzut ascensiunea sovietică şi a încercat să-i dea o lovitură de moarte printr-un atac masiv. A eşuat în toate planurile sale… A pierdut şi a ieşit din istorie pe uşa din dos. În una din ultimele clipe din viaţa sa cunoscută, a fost întrebat ce se va întâmpla cu… naţional-socialismul? A răspuns: „va dispărea de pe faţa pământului şi va reapărea, probabil, peste vreo 100 de ani, dar doar ca un fel de religie!”…
De la înfrângerea lui Hitler, şi până azi, am asistat la implementarea unui program de supunere treptată a planetei, la mondializarea tuturor valorilor naţionale şi la concentrarea obiectivelor economice în mâinile celor „aleşi”. În prezent, nimeni nu se mai poate opune sistemului (până la urmă, de ce ar face-o?) deoarece acesta a acaparat toată puterea importantă, a „îndobitocit” popoarele, controlează mass-media, iar puterea sa de manipulare este enormă. Chiar dacă s-ar găsi, prin absurd, un nou „Hitler” care să preia puterea într-un stat modern şi care să vrea să lupte împotriva intereselor meschine şi limitate ale conspiratorilor, el va fi înfrânt mult mai repede decât a fost adevăratul Hitler, pentru că azi, în era comunicaţilor ultra-rapide, diversiunile şi manipularea sunt atât de puternice încât ajungi să te lupţi, de fapt, cu propriul popor în loc să lupţi cu „duşmanul” (vezi exemplul lui Nicolae Ceauşescu)!
Vom aborda, în capitolele următoare, detaliile care compun această uriaşă manipulare care a fost cel de-al doilea război mondial şi vom încerca să citim, printre evenimente, adevăratele scopuri care i-au mânat în luptă pe „războinici”…
Nu vreau să închei însă această parte fără a vă mai da un citat relevant…

Zorin Zamfir/Jean Banciu
Tratat de istorie universală – Al doilea război mondial, vol. 1, 1939
Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007
Pag. 32:
Un rol determinant în noua administraţie Roosvelt l-a avut aşa-numitul „trust al creierului” (Brain Trust), sau „trustul cerebral”, alcătuit dintr-un grup de prieteni intimi ai preşedintelui, economişti şi universitari, care l-au sfătuit permanent şi l-au ajutat efectiv în conducerea statului. Printre ei: H. Hopkins, Rexford G. Tugwell, Raymond Moley, Adolf A. Berle jr. şi Samuel Rosenman.

Aceasta este doar partea văzută a icebergului… „Trustul” care coordona evenimentele mondiale alături de preşedintele american era mult mai larg. Persoanele amintite aici sunt doar partea „tehnică” a problemei, „specialiştii” care implementează proiectul şi care supraveghează în detaliu executarea lui. Cei care l-au hotărât însă, cei care l-au creat cu adevărat trebuie căutaţi în altă parte. E mai puţin important dacă îi vom găsi, sau nu. Relevantă este însă EXISTENŢA lor, şi asta este un lucru dovedit de evenimentele perioadei 1939-1945. (va urma)

Cornel SABOU

No comments: