Monday, November 29, 2010

MANIPULAREA CONŞTIINŢELOR (I)

Se impun câteva precizări importante cu privire la modul în care, de-a lungul timpului, istoria adevărată a celui de-al doilea război mondial a fost modificată, falsificată şi adaptată intereselor ocultei mondiale. Prin lansarea (şi întreţinerea) variantei oficiale a istoriei se urmăreşte, în primul rând, acoperirea adevăratului plan de dominare mondială, protejarea vinovaţilor, şi menţinerea imperiului de putere rezultat. Eu voi descâlci evenimentele şi voi înlătura minciuna atât cât mă ajută judecata, şi asta nu pentru a-i combate pe conspiratori (nu am puterea aceasta) ci doar pentru a da adevărului puterea să lucreze în conştiinţa publică!
În primii ani de după război, euforia victoriei a fost alimentată constant cu „atrocităţile” comise de nazişti în perioada în care s-au aflat la putere în Europa. Abia atunci a fost făcută publică pretinsa acţiune de exterminare a evreilor prin gazare în lagăre speciale. S-au mai mediatizat diferite „masacre” comise pe câmpurile de luptă, sau compus portrete de adevăraţi criminali în serie, şi peste toate astea trona criminalul numărul unu, simbolul răului, Adolf Hitler. Dezvăluirile învingătorilor au şocat ani la rând opinia publică mondială şi a întărit convingerea ei asupra faptului că naziştii şi-au meritat soarta, că Hitler a fost cel mai mare criminal al istoriei.
Vreau să mă refer, pentru început, la acele acuzaţii puse pe seama nemţilor, numite „crime de război”. În realitate, crimele de război nu reprezintă o doctrină politică sau alta, o anumită guvernare, un lider politic sau altul. Aceste manifestări crude, inumane, nu sunt decât expresia concretă a războiului total modern. Toate marile puteri implicate în conflict au comis crime de război! Fiecare parte a fost – mai mult sau mai puţin – autor şi victimă a unor asemenea crime de război. Nu Germania lui Hitler a inventat crima de război, şi - paradoxal – nu naziştii au fost principalii criminali de război! Când spun aceste lucruri mă gândesc la probele, la dovezile pe care ni le dă cel de-al doilea război mondial.
Astfel, în timp ce crimele de război (reale sau imaginare) comise de germani erau intens mediatizate, cele care-i aveau autori pe aliaţi sau pe ruşi erau ascunse, uitate. Se inducea publicului falsa impresie că numai germanii au comis crime de război, iar vinovatul principal era Hitler. Atunci când anumite crime comise de aliaţi ieşeau la suprafaţă datorită unor jurnalişti mai curioşi, sau declaraţiilor făcute de martorii oculari, puterea oficială intervenea imediat şi justifica crima ca fiind absolut necesară pentru câştigarea războiului. Cele două bombe atomice de la Hiroshima şi Nagasaki erau necesare (nu-i aşa?) pentru a forţa Japonia să capituleze (deşi oricum Japonia vroia să capituleze, şi o făcea chiar dacă nu erau lansate bombele); bombardamentele americane asupra oraşelor japoneze (mult mai devastatoare decât cele cu bomba atomică!), care au provocat sute de mii de victime printre civili, au fost adevărate „acţiuni de exterminare”; bombardamentul (deja „celebru”) al oraşului Dresda care, deşi era lipsit de orice obiectiv militar, a trebuit să plătească vina de a exista pe acest pământ cu moartea, într-o singură noapte, a zeci de mii de civili; sutele de mii de prizonieri germani care au fost ucişi fără nici o judecată de aliaţi şi ruşi; zecile-sutele de mii de japonezi care au fost internaţi în lagăre de concentrare doar pentru că erau de origine japoneză (inclusiv cetăţeni americani!); milioanele de femei germane torturate, ucise, violate de ocupanţii sălbatici ruşi şi de „civilizaţii” vestului; munca forţată la care au fost supuşi milioane de germani după terminarea războiului; jefuirea sistematică, organizată, a întregului teritoriu german de către toate puterile ocupante etc… Lista crimelor comise de puterile învingătoare este foarte mare. Aici am enumerat doar câteva, la repezeală, pentru exemplificare.
Istoricii aserviţi noii puteri muşamalizau aceste fapte, le (re)interpretau şi – în final – concluzionau că erau… acte de eroism! Eu vă spun că o crimă este o CRIMĂ, indiferent de motivele care au stat la baza comiterii ei, iar autorul ei se numeşte CRIMINAL! Hitler a făcut crime de război şi a fost condamnat de istorie. A fost (şi mai este încă) numit „criminal”. Roosvelt, Stalin, Churchill au făcut crime de război şi nu au fost condamnaţi de istorie. Ei sunt numiţi „eroi”!
Aşadar, metoda aceasta a exagerării crimelor de război comise de nemţi şi a ascunderii adevărului (sau denaturării lui) când e vorba de crimele comise de „ai noştri” au dus (timp de decenii) la formarea unei opinii generale eronate despre armata germană şi despre conducătorii ei. (va urma)

Cornel SABOU

No comments: