Wednesday, June 29, 2011

Adevărul despre cel de-al doilea război mondial - Razboiul ciudat (I)

A existat o perioadă în aceşti şase ani de război mondial care a rămas în istorie sub denumirea de "război ciudat". Este vorba despre perioada dintre momentul încheierii războiului din Polonia (septembrie 1939) şi momentul atacului german asupra Franţei (mai 1940). În toată această perioadă, deşi exista o stare de război între Germania şi o serie de state, nu doar europene (Franţa, Marea Britanie, Canada etc...), împotriva Germaniei nu s-a întreprins nici o acţiune militară! Istoria oficială tratează cu mare superficialitate această stare şi perioadă de "război ciudat". Se spune că "aliaţii nu erau pregătiţi", şi de aceea ei aşteptau. Aşteptau ce? Să vină Adolf Hitler peste ei? Noi ştim acum (se ştia şi atunci) că armatele reunite ale statelor care au declarat război Germaniei erau mult mai puternice, mai numeroase decât armata germană. Industria de război aliată era, de asemenea, superioară celei germane. Ar fi trebuit ca în momentul declarării războiului, aliaţii (conştienţi de superioritatea lor) să nu permită Germaniei nici ocuparea Poloniei şi nici concentrarea ulterioară de trrupe în vederea atacării Franţei. Aliaţii însă nu au făcut nimic! Nu au protejat nici Polonia (după ce au împins-o la război, oferindu-i "garanţii de securitate", au lăsat-o baltă, să fie sfâşiată de Germania şi URSS) şi nici nu au atacat Germania, nici pe mare, nici din aer, cu atât mai puţin pe uscat. Mai mult, după opt luni de "pregătire de război", în mai 1940, când germanii au atacat Franţa, aliaţii au fost atât de "bine" pregătiţi încât au capitulat în două luni! Cum se poate explica acest aparent paradox? Cum se poate explica perioada de "război ciudat"?
Să vedem mai întâi ce spune istoria oficială... Istoria oficială ne spune că Aliaţii nu doreau război în Europa, de aceea i-au permis lui Hitler să-şi extindă graniţele. Apoi, când pretenţiile acestuia au vrut să atingă integritatea Poloniei, aliaţii s-au opus. S-a ajuns la pericol de război. OK, dacă s-a ajuns în acest moment, atunci aliaţii nu puteau deja să înceapă "pregătirile de război"? Hitler atacă Polonia. Aliaţii, deşi aveau documente semnate cu Polonia prin care îi garantau acesteia securitatea, nu declară IMEDIAT război Germaniei, ci aşteaptă trei zile! DE CE? Când eşti membru al unei alianţe şi aliatul tău e atacat tu intri în război automat, imediat şi necondiţionat! Altfel, ce rost, ce rol mai are o alianţă? Se spune că în aceste trei zile aliaţii au vrut să obţină pacea, cerând Germaniei să-şi retragă trupele. Minciună! Hitler a declarat IMEDIAT că este dispus să-şi retragă trupele, să înceteze războiul din Polonia dacă o comisie internaţională este gata să rezolve diferendul de graniţă dintre cele două state în interesul şi în sensul cererilor germane! Aliaţii nu se aşteptau la o atitudine atât de conciliantă din partea lui Hitler şi au rămas oarecum descumpăniţi! Ca să împiedice oprirea războiului, i-au răspuns lui Hitler prin cea mai absurdă cerere care putea fi făcută în acel moment. I-au cerut nu doar să oprească imediat războiul cu Polonia, ci şi să-şi retragă trupele din TOATE teritoriile pe care le ocupase în ultimii ani, inclusiv din teritoriile care fuseseră luate cu ajutorul Marii Britanii (regiuni din fosta Cehoslovacie)! Evident, Hitler nu a dat curs acelei cereri absurde şi războiul a continuat. În Polonia, pentru că în Vest nu a fost nici un război timp de opt luni!..
Să revenim însă la prima perioadă de "război ciudat", la cele trei zile (1-3 septembrie 1939) în care aliaţii au aşteptat să intre în război. Este vorba de o perioadă extraordinar de importantă pentru tot cursul războiului care a urmat! În cele trei zile s-a hotărât soarta celor şase ani de război. Iată de ce cred au acest lucru....
Ca să poată învinge Germania, Franţa şi Marea Britanie au cerut ajutorul SUA! Din interiorul SUA veniseră până atunci influenţele secrete anti-germane, ori dacă aceste infuenţe au generat război, războiul se câştigă cu mari sacrificii, atât materiale cât şi umane. Aici aveau nevoie europenii de sprijin concret, nu de vorbe. În viziunea lor, SUA trebuia să se implice în război din prima zi, să trimită materiale de război şi divizii care să lupte pe continent alături de aliaţi. Eu cred că anterior puterile europene occidentale primiseră ceva garanţii neoficiale în acest sens din partea SUA. Franţa şi Marea Britanie fuseseră împinse la război cu Germania pe ideea că dacă războiul va începe Statele Unite vor fi alături de ei de la început. În baza acestor garanţii ce le-au fost oferite din partea SUA, Franţa şi Britania se opun Germaniei şi oferă la rândul lor garanţii de securitate Poloniei, garanţii care împing Polonia la război cu Germania. Vine data de 1 septembrie 1939, când Germania atacă Polonia, moment în care puterile europene, în loc să declare IMEDIAT război Germaniei, apelează de urgenţă la ajutorul promis de SUA. În cele trei zile (1, 2 şi 3 septembrie 1939) se poartă cele mai secrete negocieri din istoria războiului! Negocieri care urmau să implice SUA în război, împotriva Germaniei, încă din prima zi! Ce s-a întâmplat mai departe, şi de ce nu a intrat SUA în război (aşa cum le promisese iniţial aliaţilor europeni) veţi afla in materialul urmator...

Cornel SABOU

Monday, June 27, 2011

Foto indedit: Hitler şi Antonescu


Adolf Hitler şi Mareşalul român Ion Antonescu înainte de atacul împotriva URSS!

Data fotografiei: 10 Iunie 1941

Sursa: Deutsches Bundesarchiv (German Federal Archive), Bild 183-B03212

Autor: necunoscut

Descrierea originială: München, Staatsbesuch Jon Antonescu bei Hitler
Adolf Hitler empfing am 10.6.1941 vormittags, im Führerbau in München in Gegenwart des Reichsaussenministers v. Ribbentrop den rumänischen Staatsführer General Antonescu zu einer mehrstündigen Besprechnung. Im Anschluß daran gab zu Ehren des rumänischen Staatsführers Adolf Hitler einen Empfang. Ubz: Adolf Hitler geleitet seinen rumänischen Gast nach dem Empfang an den Kraftwagen. In der zweiten Reihe v.r. Reichsaussenminister v. Ribbentrop, daneben Generalfeldmarschall v. Keitel. 13.6.41 5903/41


Cu permisiunea: Commons:Bundesarchiv

Friday, June 24, 2011

Cine a declanşat al doilea război mondial? (Victor Suvorov)

La aceasta întrebare se raspunde în fel si chip. Nu exista o parere unica. Conducerea sovietica, de pilda, si-a schimbat parerea în aceasta problema de mai multe ori. La 18 septembrie 1939, guvernul sovietic comunica într-o nota oficiala ca vinovata de izbucnirea razboiului este Polonia.

La 30 noiembrie 1939, în ziarul Pravda, Stalin mai numea niste "vinovati": "Anglia si Franta au navalit asu­pra Germaniei, luînd asupra lor raspunderea pentru actu­alul razboi".

La 5 mai 1941, într-o cuvîntare secreta, tinuta în fata absolventilor Academiei militare, Stalin numea înca un vinovat: Germania.

Dupa terminarea razboiului, cercul "vinovatilor" se largeste. Stalin declara ca al doilea razboi mondial a fost început de toate tarile capitaliste. Conform împartirii lui Stalin, înainte de cel de-al doilea razboi mondial toate statele lumii în afara de URSS, erau socotite capitaliste. Daca e sa-i dam crezare lui Stalin, razboiul cel mai sîngeros din istoria omenirii a fost început de guvernele tuturor statelor, inclusiv Suedia si Elvetia, dar excluzînd Uniunea Sovietica.

Punctul de vedere a lui Stalin, conform caruia vino­vati sunt toti, cu exceptia URSS, a prins radacini pentru mult timp în mitologia comunista. În timpurile lui Hrusciov si Brejnev, ale lui Andropov si Cernenko învinuirile adresate întregii lumi s-au repetat nu o data. In timpul lui Gorbaciov, în Uniunea Sovietica s-au schimbat multe, însa nu s-a modificat opinia stalinista privind vinovatii de izbucnirea razboiului. Astfel, în timpul lui Gorbaciov, principalul istoric al Armatei Sovietice, generalul-locotenent P.A.Jilin, repeta: "Vinovatii razboiului n-au fost nu­mai imperialistii Germaniei, ci ai întregii lumi" (Krasnaia zvezda, 24 sept. 1985).

Îndraznesc sa afirm ca, învinuind toate tarile lumii de dezlantuirea celui de-al doilea razboi mondial, comunistii sovietici au ascuns cu buna stiinta rusinosul lor rol de instigatori ai razboiului.

Sa ne amintim ca dupa primul razboi mondial Germa­nia a pierdut dreptul de a mai avea o armata puternica si armament ofensiv, inclusiv tancuri, artilerie grea si avioa­ne de lupta. Pe propriul lor teritoriu comandantii ger­mani au fost lipsiti de posibilitatea de a se mai pregati în vederea unor razboaie agresive. Comandantii germani nu au încalcat interdictiile si nu s-au pregatit de razboi agre­siv în poligoanele lor, au facut aceste lucruri... pe terito­riul Uniunii Sovietice. Stalin a pus la dispozitia coman­dantilor germani tot ceea ce ei nu aveau dreptul sa mai detina: tancuri, artilerie grea, avioane de lupta. Le-a pus la dispozitie institutii de învatamînt, poligoane, cîmpuri de tragere. Stalin a dat comandantilor germani accesul liber în uzinele sovietice de tancuri, cele mai puternice din lume: uitati-va, tineti minte, însusiti-va!

Daca Stalin ar fi voit pacea ar fi trebuit sa împiedice cu orice pret renasterea puterii de soc a militarismului german: caci atunci Germania ar fi ramas o tara slabita din punct de vedere militar, în afara de Germania, ar fi fost slabita Marea Britanic, care nu avea trupe terestre corespunzatoare, si Franta, care îsi pierduse aproape în­treg bugetul militar pe un pagubos program de aparare, ridicînd un fel de Mare Zid Chinezesc de-a lungul grani­telor sale; dar si alte tari mult mai slabe din punct de vedere economic si militar, în aceasta situatie, Europa n-ar mai fi fost deloc în pragul conflagratiei... Însa Stalin, cu un scop anume, nu precupeteste mijloace, forte si timp pentru renasterea puterii militare germane. De ce? împotriva cui? Desigur, nu împotriva lui însusi! Atunci împotriva cui? Raspunsul este unul singur: împotriva restului Europei.

Renasterea puterii armate a Germaniei este însa doar o jumatate din chestiune. Chiar si cea mai puternica armata nu începe razboiul de la sine. Trebuie, mai îna­inte de orice, un lider fanatic si nebun, gata sa înceapa razboiul. Iar Stalin a facut foarte multe pentru ca în fruntea Germaniei sa vina un asemenea lider. Cum l-a creat Stalin pe Hitler, cum l-a ajutat sa puna mîna pe putere si sa-si consolideze puterea, este o tema vasta. Pregatesc o carte despre acest lucru. Vom mai vorbi pe aceasta tema, acum sa amintim doar ca Stalin a îndemnat la razboi cu perseverenta si dîrzenie pe nazistii abia veniti la putere, încununarea acestor eforturi este pactul Molotov-Ribbentrop. Prin acest pact Stalin a garantat lui Hitler libertatea de actiune în Europa si a deschis ecluza principala a celui de-al doilea razboi mondial. Cînd pome­nim cu vorbe rele pe dulaul care a hacuit jumatate din Europa, sa nu-l uitam pe Stalin, cel care l-a crescut, dîndu-i apoi drumul din lant.

Chiar înainte de venirea sa la putere, liderii sovietici îl denumeau în secret pe Hitler Spargator de Gheata al Revolutiei. Denumirea este exacta si cuprinzatoare. Stalin a înteles ca Europa este vulnerabila numai în caz de razboi si ca Spargatorul de Gheata al Revolutiei va putea sa faca Europa vulnerabila. Adolf Hitler, nefiind constient de acest lucru, a netezit calea comunismului mondial. Prin razboaie fulger, Hitler a îngenuncheat democratiile occidentale, în acest scop el si-a dispersat fortele din Norvegia pîna în Libia. Spargatorul de Gheata al Revo­lutiei a savîrsit cele mai mari crime împotriva umanitatii si, prin actiunile sale, a dat lui Stalin dreptul moral de a declansa în orice moment Eliberarea Europei, înlocuind lagarele de concentrare brune cu cele rosii.

Stalin a înteles ca razboiul nu este cîstigat de cel care intra primul în joc, ci de ultimul intrat si, galant, i-a lasat lui Hitler infamul drept de a fi instigatorul razboiului, iar el a asteptat cu rabdare momentul "în care capitalistii se vor certa între ei" (Stalin, cuvîntare din 3 decembrie, 1927).

Îl socot pe Hitler un criminal si un ticalos, îl consider un canibal la scara europeana. Însa, daca Hitler a fost canibal, asta nu înseamna ca Stalin a fost vegetarian. S-au facut nu putine eforturi pentru a demasca crimele nazis­mului si a gasi calaii care au savîrsit cruntele faradelegi sub steagul sau. Aceasta actiune trebuie continuata si aprofundata. Dezvaluindu-i pe fascisti, a trebuit sa-i dez­valuim si pe comunistii sovietici, care i-au încurajat pe nazisti în savîrsirea crimelor si au intentionat sa se folo­seasca de rezultatele crimelor acestora.

În Uniunea Sovietica arhivele au fost curatate demult si cu minutie, iar ceea ce a ramas, este aproape inacce­sibil cercetatorilor. Am avut fericirea sa lucrez pentru putin timp în arhivele Ministerului Apararii al URSS, însa, absolut constient, aproape ca nu folosesc materiale de arhiva. Am multe materiale din arhivele germane de razboi, dar practic nici pe acestea nu le folosesc. Prin­cipala, mea sursa sunt publicatiile sovietice. Chiar si numai acestea sunt pe deplin suficiente ca sa-i puna pe comu­nistii sovietici la stîlpul infamiei si sa-i aseze pe banca acuzarii, alaturi de fascistii germani, ba chiar înaintea lor.

Principalii mei martori sunt: Marx, Engels, Lenin, Trotki, Stalin, toti maresalii sovietici din timpul razboiului si multi generali importanti, însisi comunistii recunosc ca ei, cu mîinile lui Hitler, au dezlantuit razboiul în Europa si au pregatit o lovitura prin surprindere asupra lui Hitler, ca sa cucereasca Europa distrusa de el. Valoarea spuselor mele tocmai în aceasta consta: criminalii însisi vorbesc despre crimele lor.

stiu ca multi vor sari în apararea comunistilor. Dom­nilor, eu am dat în vileag pe comunisti prin afirmatiile lor. Lasati-i sa se apere singuri.

Victor Suvorov

Decembrie 1987

extras din cartea "Spargatorul de gheata"

Friday, June 3, 2011

Foto inedit: Imagine din baraca unde s-a produs atentatul la viaţa lui Adolf Hitler


Fotografie de la locul atentatului la viaţa lui Adolf Hitler, din 20 iulie 1944

Data pozei: July 1944
Sursa: Deutsches Bundesarchiv (German Federal Archive), Bild 146-1972-025-10
Autor: necunoscut
Descrierea originală:
Attentat vom 20. Juli 1944
Besichtigung der zerstörten Baracke im Führerhauptquartier "Wolfsschanze" bei Rastenburg, Ostpreußen
(v.l.n.r.: X, Bormann, X, Göring, Bruno Loerzer - Generaloberst der Luftwaffe; X)