Saturday, November 5, 2011

Sfârşitul Lumii (I)

Avem toate elementele pentru a concluziona că al doilea război mondial a fost declanşat de cercuri oculte de putere (probabil compuse în mare majoritate din evrei) cu scopul de a acapara o putere mondială. Pentru mascarea acestei intenţii s-a lansat sintagma “o nouă securitate mondială” şi această “securitate” este impusă cu forţa (şi cu zeci de milioane de victime ca efect) în toată lumea prin intermediul armatelor “Aliate”.
Noi ne-am învăţat să luăm faptele istoriei (chiar şi a istoriei relativ recente) ca pe o mâncare de dimineaţă ce trebuie digerată repede pentru a ne vedea apoi de treburile mai importante care compun viaţa. În drumul vieţii noastre însă trecem deseori pe lângă oameni care ne opresc şi care ne atenţionează că... Mareşalul a fost cel mai mare erou al istoriei României; că Mişcarea Legionară nu a făcut toate crimele care îi sunt puse în spate de mincinoşii istoriei ci a fost cea mai curată mişcare politică din istorie, 100% dedicată României, românismului şi credinţei sfinte ortodoxe (motiv pentru care legionarii au fost băgaţi în puşcării şi de puterile Aliate occidentale şi de comuniştii sovietici sau români şi de Germania lui Adolf Hitler şi toate astea fără ca împotriva lor să fie adusă vreo acuzaţie gravă); că eroii care ne sunt prezentaţi de filmele americane nu sunt decât criminalii perfecţi ai lumii actuale care ucid şi supun popoare doar de dragul puterii mondiale; că naţionalismul sănătos, adevăratul protector al poporului şi ţării este ostracizat, condamnat şi demonizat tocmai pentru a fi eliminată orice piedică din calea criminalilor politici şi militari mondiali etc... Dacă vrem să ne oprim o clipă şi să-i ascultăm pe aceşti oameni, ei ne vor prezenta imediat zeci, sute de dovezi care să vină şi să demonstreze că ceea ce pare a fi doar o “teorie” ce îţi revoluţionează gândirea şi îţi dărâmă castelele de nisip clădite de manipulatori este de fapt un adevăr dureros. Dar noi nu prea ne oprim să-i ascultăm pe aceşti oameni, iar dovezile... la ce ne-ar folosi? Gândirea “modernă” a devenit extrem de pragmatică. Dacă nu iese un ban din asta de ce să mă preocup? Doar de dragul adevărului istoric şi prezent? CE-I ĂLA ADEVĂR ŞI LA CE FOLOSEŞTE?

Nu vă agitaţi. Dumneavoastră nu sunteţi unul din acei ignoranţi care ne condamnă şi pe noi prin nepăsarea lor. Dovadă în acest sens e tocmai faptul că citiţi acest text. Continui să scriu şi să vă vorbesc nu pentru a vă convinge de ceva ci pentru a vă “înarma”, pentru a vă face puternici în faţa atâtor miliarde de ignoranţi şi a câtorva zeci de mii de reprezentanţi de frunte ai puterii oculte mondiale. Puterea lor e MINCIUNA, diversiunea, şantajul, promisiunea deşartă, manipularea şi banul. Bani nu ştiu să vă învăţ cum să faceţi. Mie mi se pare că banul şi ADEVĂRUL sunt noţiuni duşmane, divergente, opuse, contradictorii. Din minciună poţi face bani, din adevăr nu! Isus a fost sărac...
Cu adevărul însă puteţi face altceva. Să ne amintim...
Trăim cu conceptul (pe care eu îl consider greşit, dar asta e o altă poveste) că începând de la comuna primitivă şi până azi omul a evoluat. Astăzi ne numim “moderni”, uitând că toţi oamenii, la timpul lor, s-au numit aşa, indiferent care era pragul de modernizare atins de societate. Conceptul de “modern” apare doar prin comparaţie cu trecutul. Avem impresia că faţă de trecut am evoluat, urcând mai multe trepte. Ok, am evoluat, dar înspre CE? O evoluţie înseamnă automat o apropiere de CEVA, de un scop, de un alt prag mult mai “înalt”. Să spunem că am evoluat către nicăieri nu “merge”, nu are sens. Deci, către ce am evoluat? Ce mari valori am atins în prezent ca să spunem că în comparaţie cu trecutul am evoluat?
În teorie, societatea modernă s-a structurat având la bază concepte idealiste, transformate în legi. Cartha Drepturilor Omului reprezintă un aparent progres, o civilizare, o recunoaştere a valorii umane la scară planetară. Dar drepturile omului, aşa cum sunt prezentate şi apărate azi, nu sunt decât o sumă de TEORII! În realitate, lumea modernă nu a “descoperit” decât un singur lucru (în plus faţă de civilizaţia trecutului): puterea manipulării, minciunii şi diversiunii! În rest, NIMIC nu s-a schimbat!!!
În trecut, când un rege, un sultan, un han sau un împărat vroiau să cucerească o ţară îi declarau război şi o atacau cu armatele. Liderii aceştia ai istoriei nu-şi ascundeau intenţiile, ba chiar se mândreau cu “agresiunile” lor. Ei guvernau lumea prin impunerea unui respect care provenea din frică. “Eu sunt mai puternic, te supui mie sau te atac şi te omor!” Cam acesta era principiul lor de “guvernare”. Condamnabil pentru “valorile” vremurilor noastre, dar ar trebui să recunoaştem că e mult mai onest decât ceea ce ne e dat să trăim azi. Pentru că azi se întâmplă acelaşi lucru! Doar că nimeni nu mai spune “te atac pentru că aşa vrea muşchii mei” ci suntem îndoctrinaţi cu ideea că ne (te) atacă pentru a respecta, impune, apăra nişte “drepturi” civile, democratice etc. Astăzi, puternicii zilei nu au bărbăţia oamenilor trecutului. Ei nu vor spune azi “Sunt cel mai puternic, te supui mie sau te omor”! Ei te vor minţii! Atât pe tine, ca victimă, cât şi propriul popor care trebuie să susţină această politică agresivă. Chiar dacă nu ai făcut nimic rău în viaţă, EI te vor sataniza atribuindu-ţi chipuri, imagini şi fapte care să îngrozească miliardele de ignoranţi. Pentru că în aceste miliarde stă puterea lor! Şi prin extensie, în ignoranţa lor... Deci, te vor minţii. Şi apoi te vor omorî!
Odată îngroziţi, miliardele de care vorbesc îşi vor vedea mai departe de viaţa lor limitată, complet nepăsători faţă de cei “câţiva” semeni de-ai lor care mor ucişi de tancuri, avioane şi alte arme “democratice”. Nu mai contează că toate valorile în numele cărora se poartă aceste războaie sunt călcate în picioare tocmai prin modul în care sunt purtate războaiele; nu mai contează că, în realitate, demonizatul din mass-media nu se face vinovat de nici una din acuzaţiile care îi sunt aduse şi că însăşi războiul purtat împotriva acestuia este o crimă! NU MAI CONTEAZĂ CĂ TU ÎNSUŢI, IGNORANT FIIND, EŞTI PĂRTAŞ LA ACEASTĂ CRIMĂ, EŞTI UN CRIMINAL!!!
Pe ignoranţa ta au murit oameni. Au fost ucişi. Indiferenţa ta a băgat de vii în pământ copii. Liderii pe care îi admiri azi (chiar şi prin nepăsare) au executat, violat, jefuit şi distrus mame tinere, bătrâni neputincioşi, bărbaţi muncitori. Pentru că soldaţii care au făcut efectiv aceste fapte nu sunt decât extensia voinţei LOR! Vina victimelor este doar faptul că s-au născut în locul nepotrivit. Dacă se năşteau în locul tău (şi tu în locul lor) ai fi strigat cu disperare: TREZEŞTE-TE! NU MĂ UCIDE!
Spuneam, aşadar, că faţă de trecut s-a schimbat (în modul de guvernare) doar înlocuirea voinţei tale de lider, liberă şi clar exprimată, cu promovarea diversiunilor şi minciunilor. Efectul însă este acelaşi: RĂZBOIUL! După părerea mea, se poate spune despre o societate că este cu adevărat EVOLUATĂ abia când a reuşit să elimine total războiul ca modalitate de rezolvare a “problemelor”. Din păcate însă, din cauza politicii promovate de puterea mondială ocultă, astăzi toţi liderii lumii trebuie să se înarmeze pentru a putea lupta alături sau contra jandarmului mondial!
Paradoxal, cei mai mari vizionari şi pacifişti ai istoriei noastre moderne au fost şi cei mai mari războinici! Pentru că nu au avut de ales. Pentru că nu li s-a dat de ales! Unul a fost Napoleon, celălalt Adolf Hitler. Şi pentru că erau geniali, au luptat în războaie şi au cucerit Europa întreagă. Apoi au fost învinşi de numărul mare de ignoranţi înarmaţi şi manipulaţi de adevăraţii criminali.
Napoleon a clădit multe din valorile care formează lumea de azi. În puţinul timp “liber” pe care i-l lăsau inamicii învinşi el construia (şi la propiu şi la figurat) o societate modernă. Instaura prin legi şi decrete concepte noi de guvernare şi dreptate socială. Mobiliza la maxim creativitatea şi stimula progresul (tehnologic şi nu numai) sub orice formă. După ce a fost învins, adversarii săi i-au luat aceste “arme”, le-au pervertit şi au guvernat lumea cu ele! Ceea ce trebuia să fie în slujba OMULUI, pentru dreptatea lui, în sensul bunăstării lui, a fost luat şi transformat în “dreptate” şi “bunăstare” doar pentru cei aleşi! OMUL a rămas captiv în ignoranţa sa şi mai departe supus, dar nu din cauza fricii. Din cauză că “Napoleonii” moderni sunt mai departe ucişi şi deportaţi în insule sociale, departe de “lume”, iar în lipsa acestora nu mai este CINE să asigure şi să protejeze valorile create de modelul napoleonian original!
La fel s-a întâmplat şi cu Hitler...
Adolf Hitler a preluat Germania în cel mai negru moment din istoria acestei ţări. Complet falimentată, distrusă, fragmentată, dezbinată. A UNIT-O şi a ridicat-o din noroi în timp record! A reintrodus în mentalul individului sentimentul propriei valori, al unicităţii sale, ca OM! A investit în concepte de viaţă sănătoase şi în câţiva ani a transformat ţara distrusă într-o superputere mondială. A instaurat sisteme sociale noi şi a creat instituţii unice, dedicate unor scopuri nobile. Ascensiunea lui Hitler şi a Germaniei timpului său demonstrează cât de mare poate fi puterea unui popor care se trezeşte din ignoranţă şi devine activ pe scena politicii mondiale! La fel ca Napoleon, Hitler a fost învins apoi de miliardele de ignoranţi din ţările “cucerite” anterior de puterea ocultă. La fel, tot ce a creat el a fost preluat de învingători, pervetit şi folosit ca armă împotriva popoarelor.
Napoleon şi Hitler s-au ridicat pentru că aveau forţa s-o facă! S-au impus pentru că veneau în sensul aspiraţiilor reale ale popoarelor lor. Au fost iubiţi, adulaţi şi au rămas peste timp ca simboluri pentru că şi-au împlinit menirea, au creat şi consolidat societăţi unice, cu adevărat moderne şi DREPTE! Nu au rezistat pentru că hoardele ignorante (asemeni nomazilor din antichitate, care doar cucereau şi jefuiau) s-au lăsat manipulate şi sacrificate pe altarul intereselor înguste ale puterii oculte. Şi hoardele au învins!
În lumea de azi cu toţii facem parte din hoardele de ignoranţi. Ne temem să fim altfel. Pentru că puterea manipulării, a minciunii şi a ignoranţei este colosală! Ne poate strivi într-o clipă! Nu mai sunt printre noi “napoleoni” şi “hitleri”. Trăim pentru telenovele şi muzică ieftină, vedem lumea printr-o sticlă de whisky şi ne mai şi credem mari şi inteligenţi! Asta e definiţia modernă a ignoranţei. Asta e prosteala cu care suntem duşi de nas la moarte!
Principiul de guvernare “modern” e următorul: “TU eşti important pentru NOI, eşti grozav, eşti inteligent, eşti puternic, eşti cel mai frumos din lume! Tocmai de aceea am pregătit pentru tine o moarte la fel de grozavă, inteligentă şi frumoasă!!” Sfârşit plăcut să aveţi, miliarde de ignoranţi! Si noi la fel, alături de voi. Pentru că DESTINAŢIA spre care “creşte” lumea “modernă” actuală (devenită, poate – între timp, chiar un scop în sine!) este chiar SFÂRŞITUL! Da, sfârşitul lumii!
(va urma)

Cornel SABOU

Friday, November 4, 2011

Transcriptul înregistrării conversaţiei lui Hitler cu Mannerheim - 4 iunie 1940

Hitler: ... Nici noi n-am ştiut chiar foarte exact ce dimensiuni monstruoase avea înarmarea acestui stat (URSS, n.r.)

Mannerheim: Noi nu ne-am imaginat deloc aşa ceva în Războiul de Iarnă. În războiul de iarnă nu ne-am fi închipuit asta, desigur că aveam impresia că sunt bine înarmaţi, dar nu aşa de bine cum erau în realitate. Iar acum nu mai există niciun dubiu asupra intenţiilor lor.

Hitler: E foarte clar. Au cea mai monstruoasa înarmare la care se pot gândii oamenii. Deci dacă mie mi-ar fi spus cineva că un stat poate alinia 35.000 de tancuri, atunci i-aş fi răspuns: "Aţi înnebunit!"

Mannerheim: 35.000?

Hitler: 35.000 de tancuri. Până acum am distrus peste 34.000 de tancuri. Dacă mi-ar fi spus cineva lucrul acesta, i-aş fi zis... "Dumneavoastră" (...) dacă un general de-al meu mi-ar fi declarat că un stat dispune de 35.000 de tancuri aş fi zis... "Dumneavoastră, Domnul meu, vedeţi totul dublu sau înzecit. Sunteţi nebun, vedeţi stafii!". N-aş fi crezut posibil lucrul acesta. Am găsit fabrici, doar una singură, în Kamiroskaia (?!?) spre exemplu, avea acum doi ani câteva sute (...) habar nu aveam.
Acum se află acolo o fabrică de tancuri, care într-o prima fază avea peste 30.000 de muncitori, iar la terminarea construcţiei peste 60.000 de muncitori, o singură fabrică de tancuri! Am ocupat-o, o fabrică gigantică! Mase de muncitori care însă trebuiau să trăiască ca şi animalele.

Mannerheim În regiunea Donetk?

Hitler: În regiunea Donetk

Mannerheim: Da, dacă ne gândim că au avut libertate să se înarmeze timp de 20 de ani, peste 20 de ani, aproape timp de 25 de ani... şi tot, tot ce au avut au cheltuit pe înarmare, numai pe echipare!

Hitler: Numai! Îi spuneam înainte Domnului Preşedinte (al Finlandei, n. r), că nu mi-aş fi imaginat lucrul acesta înainte, dacă aş fi presimţit asta, atunci mi-ar fi fost şi mai greu, însă decizia (de a atacă URSS, n.r.) aş fi luat-o cu atât mai mult. Pentru că nu aveam altă alternativă. Îmi era clar încă din iarnă '39/'40 că atacul asupra Rusiei trebuia să vină. Însă eu (...) războiul pe două fronturi, el ar fi fost o nenorocire, atunci am fi fost distruşi. Astăzi vedem asta mai bine decât puteam atunci. Atunci am fi fost terminaţi. De fapt eu vroiam, iniţial încă în toamnă anul 1939 vroiam să realizez campania din vest. Numai permanenta vreme proastă pe care am avut-o ne- a împiedicat. Pentru că toate armele noastre erau ... sunt arme "de vreme bună". Sunt foarte fiabile, sunt foarte bune, sunt însă din păcate arme de vreme bună, am văzut asta şi acum în campania aceasta. Toate armele noastre sunt desigur proiectate pentru vestul Europei, şi noi cu toţii am fost convinşi, asta era părerea noastră încă din vremurile vechi, că iarnă nu se poate purta război. Iar tancurile germane nu au fost testate pentru a fi pregătite pentru războiul de iarnă, ci din contra s-au făcut probe pentru a dovedi că iarnă nu se poate purta război. Ar fi fost alta situaţie, mă înţelegeţi, în toamnă lui 1939 mă aflăm mereu în faţă întrebării, iar eu vroiam doar să atac în orice caz! Şi aveam convingerea că voi fi terminat Franţa în şase săptămâni. Însă când s-a pus întrebarea a venit brusc ploaia. Şi vremea ploioasă durează, iar eu cunosc foarte bine regiunea asta franceză; şi nici eu nu am putut ignora punctele de vedere a multor dintre generalii mei, anume că probabil nu am fi reuşit să avansam cu elan, că nu am fi putut exploata arma tancului, că nu am fi putut exploata nici aviaţia cu pistele improvizate pe câmp din cauza ploii, am fost acolo că soldat timp de patru ani în Marele Război.
Şi aşa a venit întârzierea aceasta. Dacă aş fi terminat cu Franţa în anul 1939, altfel ar fi decurs istoria lumii. Aşa a trebuit să aştept până în anul 1940, şi din păcate n-a mers înainte de luna mai, abia pe 10 mai a fost prima zi frumoasă, pe 10 mai am atacat imediat. Pe 8 mai am dat ordinul pentru atacul din 10 mai. Şi pe urmă a trebuit să realizăm această uriaşa mutare a diviziilor din vest către est. Am avut şi acea sarcină, ocupaţia Norvegiei. Şi în aceeaşi clipă s-a abătut peste noi un, astăzi pot să-i spun aşa liniştit, un foarte mare ghinion, şi anume slăbirea care a rezultat în Italia; prin, în primul rând prin situaţia nord-africană, în al doilea rând prin situaţia din Albania şi Grecia, o nenorocire. A trebuit să ajutăm, asta a însemnat pentru noi brusc din nou o împărţire a aviaţiei, o împărţire a diviziilor noastre de tancuri. Când tocmai eram pe cale să pregătim tancurile aici pentru frontul de est, a trebuit din senin să renunţăm la două divizii, două divizii mari, până la urmă au fost trei, şi să suplinim frecvent colo pierderi foarte mari. Au fost lupte sângeroase care s-au dat acolo în deşert. Toate astea ne-au lipsit foarte mult în est, şi nu aveam altă alternativă decât decizia care era inevitabilă.
Am avut pe urmă o întâlnire cu Molotov atunci, şi era foarte clar: Molotov a plecat de la întâlnire decis să înceapă războiul, iar eu m-am despărţit de el cu decizia să i-o iau înainte dacă e posibil. Căci pretenţiile sale aveau că obiectiv final foarte clar stăpânirea Europei.
Pentru noi deja în toamnă lui 1940 s-a pus necontenit întrebarea dacă să provocăm o ruptură. Eu atunci am sfătuit mereu guvernul finlandez să negocieze şi să câştige timp şi să trateze lucrurile diversionist. Pentru că am avut întotdeauna o frică: că Rusia va ataca în mod surprinzător România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregătiţi în toamnă târzie a lui 1940. Dacă atunci Rusia ar fi ocupat sursele de petrol româneşti, păi atunci Germania ar fi fost pierdută! Cu 60 de divizii ruseşti treaba s-ar fi făcut. Atunci noi nu aveam în România forţe militare. Guvernul României ni s-a adresat abia mai târziu, iar ceea ce aveau ei (armată romană, n. r.) ar fi fost ceva ridicol. Ăia trebuiau doar să-şi asigure sursele de petrol. Eu nu puteam să mai încep un război au armele noastre în septembrie sau octombrie, păi asta ar fi fost imposibil. Nici mutarea armatei către est nu o aveam încă pregătită. A trebuit mai întâi să punem în ordine armele. Pentru că în cele din urmă am avut desigur şi de suferit sacrificii în campania din vest. Ar fi fost imposibil să pornim înaintea primăverii lui 1941. Iar dacă rusul ar ar fi ocupat România în toamnă lui 1940 şi ar fi cucerit sursele de petrol, atunci le-am fi pierdut pe acestea în anul 1941. Noi avem marea producţie germană, însă ceea ce înghite numai aviaţia, ce înghit diviziile noastre de tancuri, sunt totuşi cantităţi monstruoase. Este un consum care depăşeşte toate imaginaţiile. Fără contribuţia a cel puţin 4 până la 5 milioane de tone de petrol românesc nu am putea duce războiul. De asta am fost foarte îngrijorat. De aceea şi obiectivul meu a fost de a scurge prin negocieri această perioadă, am fost de puternici răspundem acestor pretenţii de şantaj. Pretenţiile erau pur şi simplu şantaj gol-goluţ. Era un şantaj, ruşii ştiau că nu avem încotro, că eram legaţi în vest, puteau să obţină de la noi orice prin şantaj. Iar abia la vizită lui Molotov am (...)
Astfel negocierile s-au terminat foarte abrupt. Era vorba de patru puncte. Primul punct, care privea Finlanda, libertatea de a se apăra în faţă ameninţării finlandeze. Zic eu: " Nu-mi puteţi spune mie că Finlanda v-ar ameninţă!". Molotov: "Finlanda lucrează împotrivă prietenilor Uniunii Sovietice, aceştia sunt urmăriţi fără încetare". O mare putere nu poate permite să-i fie periclitată existenţa de către un stat mic.
Îi zic: "Păi existenţa Dumneavoastră nu e ameninţată de Finlanda. Nu puteţi să-mi povestiţi mie că existenţa Dumneavoastră ar fi ameninţată de Finlanda". Ba da, ar există şi o ameninţare morală a existenţei unui mare stat, şi ceea ce ar urmări Finlanda ar fi o ameninţare la adresă existenţei morale. Atunci i-am spus că nu vom mai tolera că spectatori pasivi un nou război la Marea Baltică. M-a întrebat care este poziţia noastră în România. Căci noi dădusem garanţia. Dacă garanţia se îndreptă şi împotrivă Rusiei I- am răspuns atunci că nu cred că se îndreaptă împotrivă lor, deoarece "doar nu aveţi intenţia să atacaţi România". "Nu am auzit niciodată că aţi avea intenţia de a invada România. Aţi spus mereu că Basarabia vă aparţine, dar nu aţi spus niciodată că vreţi să atacaţi România", Da, zicea el, că doreşte să ştie precis dacă această garanţie ... (sfârşitul înregistrării)

Sursa: http://www.tracologie.info/