Tuesday, September 4, 2012

Diversiunea Holocaustului demontată cu probe (II)

Raport întocmit de expertul Fred Leuchter în anul 1988


   UTILIZAREA HCN ŞI ZYKLON B CA FUMIGEN 


Cianura de hidrogen gazoasă (HCN sau acidul hidrocianic) a fost folosită ca fumigen încă din primul război mondial (RM1). Era folosită în conjuncţie cu aburul şi cu aerul cald, şi în timpul RM2 în conjuncţie cu D.D.T., de către SUA şi aliaţii lor. HCN este produs în general prin reacţia chimică dintre cianura de sodiu şi acidul sulfuric diluat. Reacţia chimică generează degajarea de HCN, rămânând acidul prusic (acidul hidrocianic). Aceasta reacţie are loc în mod normal într-o incintă ceramică. Aceasta procedură a fost folosită pentru controlul pestelor şi a bacteriilor pe vase, în clădiri şi în încăperile şi structurile cu o construcţie specială. Trebuie respectate anumite instrucţiuni de proiectare şi manipulare pentru a asigura siguranţa operatorilor. Cianura de hidrogen este unul dintre cele mai puternice şi mai periculoase chimicale fumigene. Clădiri special construite sau modificate în acest sens sunt folosite de armată şi de organizaţiile de sănătate din lumea întreagă. HCN este folosit peste tot pentru controlul bolilor; în mod special pentru ciumă şi tifos, şi pentru controlul şoarecilor, puricilor şi păduchilor. Camere speciale erau folosite încă din timpul RM1 în Europa şi SUA. Unele dintre acestea au fost folosite şi de armata germană în Europa înainte şi în timpul RM2 şi mult mai devreme de Serviciul de Imigrare al SUA în Ellis Island, New York Harbor. Multe dintre aceste camere pentru dezinfectare au fost fabricate de DEGESCH, o firma germană din Frankfurt. În timpul războiului, DEGESCH supraveghea distribuţia de Zyklon B. DEGESCH fabrică şi acum HCN. Zyklon B era un preparat comercial care conţinea acid hidrocianic. Denumirea „Zyklon B” este o marcă comercială. HCN era produs în fabrică şi livrat într-o formă unde HCN era absorbit într-un suport poros, de lemn sau cretă. Era livrat ca pastile sau fulgi. Acest preparat era sigilat în cutii etanşe care necesitau un instrument special de deschidere. În această formă, HCN - Zyklon B era mult mai sigur şi mai uşor de folosit. Gazul Zyklon B rezultant era HCN. Pastilele sau fulgii trebuiau împrăştiaţi pe podeaua încăperii de curăţat sau folosiţi într-o încăpere unde se circula şi se încălzea aerul din cameră la peste 25,7 grade C. Dacă se folosea în clădiri, vase sau corturi pentru a curăţa lemn sau produse, suprafaţa trebuia încălzită peste această temperatură – punctul de fierbere al HCN. Dacă nu se făcea aşa, rezultatul era un timp mult mai lung pentru realizarea curăţării. Operaţiunea necesită minim 24 - 48 ore. După tratare, aerisirea încăperii trebuie să fie de minim 10 ore, în funcţie de locaţie şi volum, şi chiar mai mult dacă clădirea nu are ferestre sau ventilatoare. Zona tratată trebuie testată apoi chimic dacă mai există gaz, înainte de a se intra acolo. Uneori se folosesc măşti de gaz, dar nu sunt sigure şi nu trebuie să fie folosite mai mult de 10 minute. Trebuie purtat un costum special pentru a preveni afectarea pielii. Cu cât e mai ridicată temperatura şi mai uscată locaţia, cu atât manipularea va fi mai rapidă şi mai sigură. 

CRITERII DE PROIECTARE PENTRU O INSTALAŢIE DE CURĂŢARE 

O instalaţie de curăţare, clădire sau încăpere, trebuie să respecte nişte cerinţe de bază. Trebuie să fie etanşă, să se poată încălzi, să aibă instalaţii de circulare a aerului şi de aerisire, să aibă un coş de evacuare înalt şi un mijloc de împrăştiere uniformă a gazului (la fel şi pentru materialul Zyklon B). Mai întâi, dacă încăperea se foloseşte astăzi, ea trebuie să fie o incintă sudată şi testată la presiune, acoperită cu o vopsea inertă (epoxi), inox sau plastic (PVC). Uşile trebuie să aibă garnituri dintr-un material rezistent la HCN (azbest, neopren sau Teflon®). Dacă este o clădire, ea trebuie construită din cărămidă sau piatrăşi acoperita la interiorşi exterior cu o vopsea inertă (epoxi), smoală sau asfalt. Uşile şi ferestrele trebuie să aibă garnituri sau să fie etanşate cu pânză gudronată sau cauciucată şi etanşate cu neopren sau smoală. În oricare din cazuri, suprafaţa trebuie să fie foarte uscată. „Etanşare” are două sensuri: în primul rând, să prevină mecanic scăpările dinspre interior, în al doilea rând să facă suprafeţele interioare rezistente la impregnarea cu gaz Zyklon B. În al doilea rând, camera sau structura trebuie să aibă un generator de gaz sau un sistem de distribuţie pentru Zyklon B, care să sufle aer cald peste Zyklon B sau generator (generatorul poate fi încălzit cu apa dacă e etanş)  şi să circule aerul cald şi gazul. Amestecul necesar pentru curăţare este de 3200 părţi la un milion (ppm) sau 0,32% volum total HCN. Camera nu trebuie să aibă obstrucţii şi să asigure un debit puternicşi constant de aer. În al treilea rând, camera sau structura trebuie să aibă un mijloc de evacuare a amestecului otrăvitor şi să-l înlocuiască cu aer curat. În general aceasta se realizează cu un ventilator de admisie sau evacuare, cu vane de admisie/evacuare de o mărime suficientă pentru a permite un debit anume de aer. De obicei, un ventilator de un picior cub pe orăşi o deschidere de evacuare ar permite un schimb complet al aerului în jumătate de oră şi trebuie utilizate timp de cel puţin dublul timpului necesar - o oră sau două ore. Cu cât e mai mare încăperea, cu atât mai puţin practic e aceasta (din cauza mărimii ventilatoarelor disponibile) iar timpii de evacuare pot fi de câteva ore sau mai mult. Evacuarea trebuie efectuată la o distantă sigură deasupra clădirii, unde curenţii de aer pot împrăştia gazul. Aceasta este de obicei la 20 de metri deasupra structurii, dar e nevoie de mai mult dacă structura este protejată de vânt. Dacă se foloseşte un incinerator, coşul poate fi doar de câţiva metri înălţime. În general e prea costisitor să incinerezi HCN din cauza volumului de aer care trebuie manevrat într-un răstimp scurt. Temperatura pereţilor şi a aerului din interior şi a aerului de admisie trebuie menţinute la minim 10 grade peste punctul de fierbere al acidului hidrocianic (250 C) pentru a preveni condensarea HCN pe pereţi, podea şi tavan, precum şi în sistemul de evacuare. Dacă temperatura este sub 250 Cşi apare condens, instalaţia trebuie decontaminată cu clor sau amoniac, acesta din urma fiind mai eficient. Aceasta se realizează stropind pereţii automat sau manual. Dacă se realizează manual, muncitorii trebuie să poarte costume de protecţie (din neopren în general) şi să folosească tuburi de oxigen deoarece măştile de gaze sunt nesigureşi periculoase. Interiorul clădirii trebuie evacuat mai mult timp pentru ca vaporii de clor să neutralizeze HCN lichid din sistemul de evacuare. Interiorul clădirii trebuie spălat apoi cu apă şi şters bine pentru a se usca înainte de următoarea utilizare. În plus, trebuie verificat interiorul clădirii dacă s-a eliminat tot HCN. Testul se poate face cu un detector de gaze sau cu acetat/benziden de cupru. În primul caz, se foloseşte un dispozitiv electronic. În celalalt caz, o soluţie de benziden este amestecată cu acetat de cupruşi folosită pentru a umezi o hârtie de test care devine mai mult sau mai puţin albastră în funcţie de prezenţa HCN.

CRITERII DE PROIECTARE PENTRU O CAMERĂ DE GAZARE 

Multe dintre cerinţele pentru o instalaţie de curăţare se aplică şi pentru camerele de gazare. În general însă, camerele de gazare sunt mai mici şi mai eficiente. Nu se recomandă folosirea Zyklon B într-o cameră de gazare din cauza timpului necesar extragerii gazului din suportul (transportatorul) inert. Până acum, singura metodă eficientă a fost să produci gazul la faţa locului, printr-o reacţie chimică între cianura de sodiu şi 18% acid sulfuric. Recent s-a realizat proiectul pentru un generator de gaz care va fi folosit la camera de gazare pentru 2 persoane de la penitenciarului statului Missouri din Jefferson City. Autorul este consultantul pentru proiectarea acestei camere de gazare. Acest generator foloseşte un termoplonjon electric pentru a pre-încălzi HCN într-un vas cilindric. La momentul folosirii, HCN este deja transformat în vapori şi pătrunde în încăpere prin supape. După utilizare, un sistem de purjare cu azot curaţă ţevile. Timpul total pentru execuţie este sub patru minute. Camera este evacuată o dată la fiecare două minute, timp de 15 minute, cu aproximativ şapte schimburi complete ale aerului. Camera poate fi construită din oţel sudat sau PVC. Uşileşi ferestrele trebuie să fie etanşe, de tipul celor folosite în marină. Uşa are o garnitură care se închide cu ajutorul unui singur mâner. Toata instalaţia electrică şi de iluminat este protejată la explozie. Camera include ţevăria pentru distribuirea gazului, generatorul de gaz cu sticla de HCN lichid, echipamentul electronic de monitorizare a inimii, doua scaune pentru condamnaţi şi un detector de gaze cu citire afară, cu gradaţie de 10 ppm. Deoarece camera conţine un gaz atât de periculos, este folosită la presiune negativă pentru a se asigura că orice scăpare va fi spre interior. Presiunea din cameră este controlată cu un sistem de vid care trebuie să menţină camera la un vid parţial de 10 psi (0,7 kg/cm2) (operaţional: 8 psi plus 2 psi HCN). Presiunea negativă este menţinută utilizând ambientul exterior ca standard. Acest sistem este controlat electric şi ajutat cu o pompă de vid de 17,7 cfm. În plus, exista un presostat care declanşează sistemele de urgenţă dacă presiunea din cameră ajunge la 12 psi, cu 3 psi peste limita operaţională. Sistemul de admisie şi de evacuare este conceput pentru schimbarea aerului la fiecare 2 minute. Aerul este adus cu un ventilator plasat pe admisia în camerăşi evacuat prin partea de sus a camerei. Supapele de admisieşi de evacuare se închid spre interior pentru a preveni pierderea viduluişi sunt programate să se deschidă sincronizat, supapa de evacuare prima. Aerul iese printr-un tub de PVC cu diametru de 33 cmşi înalt de 20 m, unde vântul împrăştie gazul fără probleme. Aerul care intră trebuie preîncălzit pentru ca HCN să nu condensezeşi astfel să nu fie evacuat. Detectoarele de gaz se folosesc pentru siguranţă. Primul, în camera unde ţine uşa blocată până când nu e sigur, al doilea în afara camerei în zona personaluluişi a martorilor, unde declanşează alarmele şi pornesc un sistem de admisie şi evacuare aer pentru protejarea martorilor, precum şi pentru oprirea execuţiei şi evacuarea camerei. Sistemele de siguranţă sunt audio-vizuale. În zona camerei există dispozitive de respirat pentru cazurile de urgenţă (recipiente cu oxigen), precum şi truse de prim ajutor pentru HCN, echipamente medicale de urgenţă pentru HCN şi un resuscitator într-o zona învecinată pentru personalul medical. Proiectarea camerei de execuţie implică multe aspecte complicate. O eroare într-o anumită zonă poate duce la moartea martorilor sau operatorilor. 

CAMERE DE GAZARE ÎN SUA DIN 1920 

Prima cameră de gazare a fost construită în Arizona în 1920. Era o încăpere etanşă, cu uşişi ferestre cu garnituri, cu un generator de gaz, sistem electric anti-explozie, sistem de admisieşi evacuare aer, sistem de adăugare amoniac la aerul de admisieşi mijloace mecanice pentru activarea generatorului de gaz şi a evacuării aerului. Admisia de aer consta din câteva supape acţionate mecanic. Numai echipamentele sunt schimbate astăzi. Generatorul de gaz consta dintr-un vas ceramic umplut cu soluţie de acid sulfuric (18%), cu un sistem mecanic de degajare. Camera trebuia frecată cu amoniac după execuţie, la fel şi executatul. Se foloseau aprox. 25 de fulgi de cianura de sodiu a câte 13 grame fiecare, creându-se o concentraţie de 3200 ppm într-o încăpere de 17 m3. În anii care au urmat, au adoptat camera de gazare cu HCN şi alte state, dar modul de execuţie şi tehnica de proiectare s-a schimbat. Eaton Metal Products au proiectat, construit şi modernizat majoritatea camerelor. Majoritatea aveau 2 scaune şi dispuneau de un sistem de vid pentru a asigura presiunea negativă şi scăpările numai spre interior. Toate sistemele foloseau tehnica generatorului de gaz deoarece era cea mai simplă şi eficientă procedură până prin 1960. Nici un sistem nu folosea şi nici nu a folosit vreodată Zyklon B. Motivul este simplu. Zyklon B are nevoie de prea mult timp pentru a scoate HCN din suportul inert şi are nevoie de aer cald şi de un sistem de control al temperaturii. Nu numai că gazul nu există ca atare, dar există şi pericolul de explozie. Amestecul gazos este în general sub limita de jos a exploziei 0,32% (deoarece amestecul nu trebuie să depăşească 3200 ppm), dar concentraţia gazului din generator (sau, în cazul Zyklon B, în suportul inert) este mult mai mareşi poate fi 90% - 99% per volum. Acesta este HCN aproape pur şi poate exista spontan în colţuri ale camerei. Temperatura aerului înconjurător sau a aerului încălzit trebuie să fie mult mai mare şi controlată artificial pentru Zyklon B (deoarece evaporarea este un proces strict fizic), unde, cu generatorul de gaz, temperatura poate fi mai micăşi necontrolată întrucât reacţia chimică din generator este auto-catalitică după pornire. Contactele şi comutatoarele electrice trebuie să fie cât mai puţine, anti-explozie şi în afara camerei. Tehnologia care a apărut după 1960 a permis construirea sistemului din Missouri, care va fi cel mai modern construit vreodată, folosind un vaporizator de gaz şi un sistem de transport pentru HCN lichid, eliminând pericolul manipulării şi aruncării acidului prusic rezidual după execuţie. Zyklon B, care în aparenţă este cel mai eficient mijloc de furnizare a gazuluişi eliminare a problemei acidului prusic rezidual, nu poate fi o soluţie la această problemă. De fapt, folosirea lui Zyklon B ar mări timpul necesar execuţiei şi ar prelungi deci timpul pentru manipularea gazului periculos. În plus, din cauza sistemului de încălzire necesar, ar exista riscul unei explozii. O soluţie alternativă ar fi fost încălzirea externă a gazului şi circularea amestecului de aer şi gaz prin ţevăria din afara camerei şi apoi înapoi în cameră, aşa cum se făcea la instalaţia de despăduchere DEGESCH, dar aceasta ar fi dus la un risc mai mare de scurgeri şi pericol pentru utilizatori. Este o construcţie ineficientă şi extrem de periculoasă să dai drumul gazului în exteriorul camerei sub presiune. Echipamentul DEGESCH era destinat folosirii în aer liber sau într-o încăpere bine aerisită,şi numai în prezenta personalului specializat, fără persoane amatoare în preajmă. În Statele Unite, Arizona, California, Colorado, Maryland, Mississippi, Missouri, Nevada, New Mexicoşi Carolina de Nord au folosit gazul ca metodă de execuţie. Dar din cauza pericolelor inerente în manipularea gazului şi a costurilor mari de întreţinere a echipamentelor, unele state (Nevada, Carolina de Nordşi New Mexico) au apelat la injecţia letală, dacă nu ca singura, cel puţin ca o procedură alternativă. Celelalte state probabil vor face la fel. Autorul a fost consultant pentru statele Missouri, Californiaşi Carolina de Nord. În orice caz, din cauza costului producerii gazului HCN şi a costurilor mari de întreţinere a echipamentelor, gazul a fost şi este încă cel mai scump mod de execuţie. 

EFECTELE TOXICE ALE GAZULUI HCN 

Testele medicale arată că o concentraţie de cianură de hidrogen gazoasă de 300 ppm în aer este fatală. În general, la execuţii se foloseşte o concentraţie de 3200 ppm pentru a se asigura o moarte rapidă. Aceasta reprezintă aprox. 120 - 150 grame/ 0,05 m3 de gaz, în funcţie de temperaturăşi presiune. 100 ppm HCN este fatal într-o jumătate de ora. Efectele toxice sunt iritarea şi mâncărimea pielii, iritarea ochilor, alterarea vederii şi afectarea permanentă a ochilor, greaţă, durere de cap, ameţeală, vomă şi vertij, respiraţie accelerată, tensiune arterială scăzută, inconştienţă, convulsii şi deces; simptome de asfixiere, dispnee, ataxie, tremur, comă şi deces prin oprirea metabolismului oxidativ. Acidul hidrocianic nu are nevoie să fie inspirat pentru a fi fatal. La concentraţii de peste 50 ppm, utilizatorul trebuie să poarte un costum chimic pentru a-şi proteja corpul şi trebuie să folosească un tub de oxigen. Măştile de gaze sunt în general ineficiente şi nu trebuie folosite. Trusele de prim ajutor şi materialele medicale trebuie să fie la îndemână în toate zonele unde o persoană poate veni în contact cu gazul.

Sunday, September 2, 2012

Diversiunea Holocaustului demontată cu probe (I)


Raport întocmit de expertul Fred Leuchter în anul 1988...

INTRODUCERE

În februarie 1988 am fost contactat de Dr. Robert Faurisson din partea Dlui Ernst Zündelşi mi s-a solicitat să investighezşi să evaluez din punct de vedere ştiinţific fostele crematorii şi presupusele camere de gazare folosite de nazişti în Polonia şi să prezint o opinie inginerească privind fezabilitateaşi eficacitatea lor. După o întâlnire cu Dl Zündel, cu avocatul apărării Douglas H. Christieşi cu membrii personalului, unde s-a discutat proiectul, mi s-a spus că rezultatele mele vor fi folosite în procesul împotriva lui Zündel, care compărea atunci în faţa instanţei din Toronto. Înţelegând aceasta, s-a stabilit că investigaţia va include Auschwitz, Birkenauşi Majdanek (Lublin)şi toate crematoriile şi presupusele camere de gazare asociate. Am acceptat propunerea şi pe 25 februarie 1988 am condus o echipă de investigatori în Polonia. Această echipa a constat din mine, soţia mea Carolyn Leuchter; Dl Howard Miller, secretar; Dl Jurgen Neumann, cameraman; şi Dl Tjadar Rudolph, interpret de limba polonă. Ne-am întors pe 3 martie 1988 după ce am inspectat instalaţiile respective de la Auschwitz, Birkenau şi Majdanek. Prezentul raport şi constatările mele sunt rezultatul acestor investigaţii realizate în Polonia. 

SCOPUL 

Scopul acestui raportşi investigaţia pe care se baza acesta era de a determina dacă presupusele camere de gazare şi crematoriile din cele 3 locaţii din Polonia, şi anume Auschwitz, Birkenau şi Majdanek, ar fi putut fi folosite conform descrierii din literatura despre Holocaust. Scopul includea investigaţii şi inspecţii la instalaţiile fizice, construcţia acestor instalaţii şi o descriere a procedurilor folosite la aceste instalaţii, pentru stabilirea cantităţilor de gaz folosite, a timpilor implicaţi în proceduri (execuţie şi aerisire), dimensiunile fizice ale camerelor relativ la numărul de ocupanţi şi procedurile şi timpii implicaţi în manipularea şi incinerarea cadavrelor, cu intenţia de a determina credibilitatea şi veridicitatea rapoartelor operaţionale nesusţinute. Acest scop nu include determinarea numărului de persoane care au murit sau au fost omorâte prin alte mijloace decât gazarea sau cum a avut loc Holocaustul. Nu este deci intenţia autorului să redefinească Holocaustul în termeni istorici, ci doar să ofere o dovadă şi informaţii ştiinţifice obţinute la faţa locului şi săprezinte o opinie pe baza tuturor datelor ştiinţifice, tehnice şi cantitative disponibile legate de scopul şi utilizarea presupuselor camere de gazare şi a crematoriilor de la locaţiile investigate. 

PREAMBUL 

Investigatorul principal şi autorul prezentului raport privind proiectarea şi construirea echipamentelor pentru execuţii a lucrat în mod specific şi a proiectat astfel de echipamente în Statele Unite, folosite la execuţia condamnaţilor cu ajutorul cianurii de hidrogen gazoase. 
Investigatorul a inspectat instalaţiile de la Auschwitz, Birkenauşi Majdanek, a efectuat măsurători, a prelevat probe, a analizat schiţele şi literatura privind procedurile privind camerele de despăduchere DEGESCH, gazul Zyklon B şi materialele privind procedurile de execuţie. Multe dintre aceste materiale au fost literatura achiziţionată şi consultată la locaţiile din Polonia, inclusiv copii ale desenelor originale ale Krema I, II, III, IVşi V. 

AMPLOARE 

Acest studiu include o inspecţie fizică şi date cantitative obţinute la Auschwitz, Birkenau şi Majdanek, literatura furnizată de oficialii de la cele 3 muzee, planşe ale Krema I, II, III, IVşi V obţinute de la muzee, materiale legate de camerele şi instalaţiile de despăduchere DEGESCH (inclusiv echipamenteşi proceduri pentru gazul Zyklon B), o descriere a procedurilor operaţionale de la aceste instalaţii şi probe luate de la Krema investigate. În plus, la realizarea acestui raport au fost folosite date constructive ale camerelor de gazare din SUA, proceduri operaţionale provenind din experienţa investigatorului în domeniu, precum şi o investigare a crematoriilor şi procedurilor din SUA. Utilizând toate aceste date, investigatorul şi-a concentrat studiul pe determinarea: 
(a) posibilităţii presupuselor camere de gazare de a realiza execuţia în masă a unor oameni, prin folosirea gazului Zyklon B la Auschwitz I şi Birkenau şi a monoxidului de carbon şi/sau Zyklon B la Majdanek; 
(b) posibilităţii crematoriilor investigate de a incinera presupusul număr de cadavre în perioada de timp dată. 

REZUMAT SI CONSTATĂRI 

După studierea literaturii disponibile, examinarea şi evaluarea instalaţiilor existente la Auschwitz, Birkenauşi Majdanek, cunoscând criteriile de proiectare ale funcţionării camerelor de gazare, după investigarea tehnologiilor de incinerare şi inspectarea crematoriilor moderne...

 autorul constată că nu există nici o dovadă la instalaţiile despre care se afirmă că sunt camere de gazare. În plus, constată că din cauza construcţiei şi a realizării acestor instalaţii, acestea nu puteau fi folosite ca şi camere de gazare. Mai mult, o evaluare a instalaţiilor de incinerare produce dovada concludentă care contrazice presupusul număr de cadavre incinerate în perioada de timp dată. În consecinţă, în opinia autorului, nici una dintre aceste instalaţii nu a fost folosită vreodată la execuţia unor oameni, iar crematoriile nu ar fi putut suporta pretinsul număr de cadavre incinerate care li se atribuie. 

METODOLOGIE 

Procedurile folosite în acest studiu şi analiza ştiinţifică care au generat acest raport au fost următoarele: 
1. Studiul general al materialelor disponibile. 
2. Inspecţia pe teren şi examinarea instalaţiilor, care a inclus prelevarea datelor fizice (măsurătorişi informaţii constructive) şi o probă de material (cărămidă şi mortar) care a fost trimisă în SUA pentru analize chimice.
3. Analiza datelor logistice vizuale şi înregistrate pe teren. 
4. Compilarea datelor obţinute. 
5. Analiza informaţiilor dobândite şi compararea acestor informaţii cu informaţiile şi cerinţele cunoscute şi dovedite, de proiectare, procedurale şi logistice, pentru camerele de gazare şi crematoriile actuale. 
6. Analiza chimică a materialelor prelevate de pe teren. 
7. Concluzii pe baza dovezilor obţinute