Monday, November 19, 2012

Aberaţii la comanda Armatelor Aliate


Vreau să vă atrag atenţia asupra unor aspecte care fac parte din cel de-al doilea război mondial şi care privite acum, cu mintea deschisă şi eliberată de propaganda mincinoasă oficială, ne dau foarte clar imaginea grotească a ceea ce au însemnat aliaţii şi planul lor ascuns de predare a Europei către... Uniunea Sovietică!

V-am mai spus că planul iniţial al conspiratorilor era ca la un moment dat (iulie 1941) Stalin să declanşeze o super-mega ofensivă către vest cu scopul de a "elibera" Europa de nazism, fascism etc. Dacă planul ar fi funcţionat, Europa ar fi fost eliberată de nazism prin ocupaţie comunistă. Lovitura pe care ar fi primit-o Hitler ar fi fost devastatoare, iar Stalin nu s-ar fi oprit cu înaintarea decât pe malurile Atlanticului. În acest scenariu apocaliptic, Europa întreagă (fără Marea Britanie) ar fi trebuit să fie ocupată de comunism, întreaga proprietate privată urma să fie lichidată, toţi "boierii", "moşierii" şi "ciocoii" (de fapt, toţi proprietarii, patronii) urmau să fie ucişi (după modelul deja aplicat în URSS). Peste ani, SUA ar fi intervenit militar pentru o nouă eliberare a Europei, de data asta de comunism. Pentru această ultimă eliberare s-ar fi folosit capul de pod Marea Britanie, iar invazia urma să măture comunismul de la un capăt la altul al Europei. În acest fel, planul de acaparare a puterii în întreaga Europă s-ar fi finalizat şi conspiratorii ar fi controlat perfect puterea pe tot bătrânul continent.

Planul a picat deoarece Hitler a lovit primul! Conştient de ceea ce-l aşteaptă, liderul german nu a stat cuminte ca să fie executat de conspiratori şi a atacat URSS cu câteva săptămâni înainte de atacul programat de Stalin. Din acel moment toate datele conspiraţiei au trebuit refăcute. Mai întâi s-a pus problema supravieţuirii Uniunii Sovietice. Trupele germane au ocupat repede Kievul, au înconjurat Leningradul şi s-au instalat în suburbiile Moscovei! A fost momentul în care consipratorii au fost siliţi să-şi dea arama pe faţă. Ei au tras sforile necesare pentru ca Marea Britanie şi SUA să sprijine din toate puterile Uniunea Sovietică. Mii de miliarde de dolari s-au scurs spre URSS sub formă de resurse, arme, muniţie şi alt fel de "ajutoare". Bani care nu s-au mai întors niciodată în SUA sau Anglia. 
Pentru a bloca orice iniţiativă japoneză de a ataca URSS-ul, SUA au decis - paradoxal - să sisteze orice export către Japonia. De ani buni, americanii finanţau practic războiul japonez din China. Fără petrolul şi celelalte materii prime care veneau din SUA, Japonia nu ar fi putut niciodată să lupte pe continent. Nu ar fi putut pentru că nu ar fi avut resursele necesare ca să o facă. Acum, odată embargoul acesta declanşat, japonezii s-au văzut siliţi să întoarcă armele spre SUA! Pentru a putea supravieţui în război, pentru a avea resursele necesare, japonezii s-au orientat spre singurul spaţiu disponibil şi anume mulţimea de insule din Pacific, dintre insula Japoneză şi America. 
Diversiunea americană a avut succes. Japonezii nu au lovit URSS-ul (care ar fi căzut imediat dacă japonezii ar fi intrat cu trupele lor în război alături de germani) ci au lovit SUA, fapt care pentru americani nu era prea îngrijorător, ba dimpotrivă. Ei ştiau că un an-doi războiul urma să se ducă doar pe câteva insule, timp suficient pentru ca ei să ridice o armată de invazie foarte puternică şi apoi să cureţe tot spaţiul. 

Ulterior, în anii 1942, 1943, conspiratorii au sperat ca URSS-ul să poată câştiga de unul singur războiul cu Germania şi să se realizeze mai departe planul lor iniţial, ca Europa să fie ocupată de comunism. Nu s-a putut aceasta pentru că germanii luptau foarte bine şi ţineau mai departe frontul pe teritoriul sovietic. Stalin şi-a dat seama de acest lucru şi cerea cu disperare ocultei să deschidă al doilea front în Europa pentru că singură, Uniunea Sovietică nu este capabilă să învingă Germania. Conspiratorii însă nu s-au grăbit. Tocmai pentru a lăsa mână liberă sovieticilor, prima invazie ordonată de americani a fost în... Africa, nu în Europa! În decembrie 1942, trupele americane debarcă în nordul Africii şi duc apoi câteva luni lupte cu trupele Axei. A doua debarcare, în 1943, nu este făcută pe drumul cel mai scurt către Berlin (pe ţărmurile de nord ale Franţei) ci în sudul Italiei, adică pe un spaţiu total neimportant în economia războiului! În 1944, frontul de est este tot în URSS, războiul germano-sovietic este blocat şi Stalin cere din nou al doilea front în Vest! În fine, conspiratorii acceptă ideea că  n-au altă soluţie şi în iunie 1944 aliaţii debarcă în Normandia, dar - atenţie - de aici încolo urmează nişte episoade incredibile. 

După reuşita debarcării, aliaţii au avut mai multe ocazii de a câştiga definitiv războiul, dar au refuzat să le aplice! Hitler a adunat într-un loc toate diviziile sale din vest şi a ordonat un atac general împotriva aliaţilor. Aliaţii au rezistat şi au declanşat un contraatac care a dus la încercuirea tuturor trupelor germane în punga de la Falaise! A fost momentul în care se putea decide soarta războiului dacă trupele germane ar fi fost complet lichidate. Dar nu s-a întâmplat asta. Eisenhower a ordonat oprirea mişcării de încercuire totală şi un coridor îngust prin care germanii s-au putut retrage a fost menţinut deschis tot timpul. Întrebat după război de ce a oprit încercuirea care ar fi putut pune capăt războiului (pentru că în afară de acele trupe germanii nu mai aveau practic mari unităţi pe frontul de vest!) Eisenhower a oferit cea mai penibilă şi idioată explicaţie! Cică s-a temut ca soldaţii aliaţi care ar fi trebuit să finalizeze încercuirea să nu se omoare între ei! Adevăru-i că dacă ar fi lichidat acele trupe, Americanii ar fi fost obligaţi să călătorească spre Berlin fără să mai întâmpine rezistenţă şi războiul s-ar fi putut încheia rapid, dar fără înaintarea sovietică spre inima Europei!

De altfel, toate mişcările ulterioare au demonstrat că aliaţii luptă doar de formă, aşteptând doar ca sovieticii să înainteze cât mai adânc spre Europa! Franţa a fost "eliberată" mai mult pentru că germanii s-au retras pe vechea graniţă. Ajunşi pe graniţă, americanii au stat nemaifăcând nimic! Apoi, l-au găsit pe mareşalul englez Montgomery care a conceput un plan complet nebunesc de atac aliat prin Olanda şi l-au aprobat tocmai pe ideea că acel plan va fi sortit eşecului. Când Operaţiunea Market-Garden s-a declanşat, pentru a fi siguri că vor pierde, conspiratorii au ordonat chiar unele sabotaje! Astfel, diviziile de paraşutişti care au participat la acel asalt au fost dotate (toate!) cu nişte aparate radio pentru comunicare nefuncţionale! În toate lucrările care s-au scris despre acel asalt se menţionează acest lucru. Lipsite de informaţii, neputându-se coordona, neputând face rapoarte sau da comenzi, trupele aliate au fost decimate de germani şi ofensiva a fost un eşec. 
După acest eşec aliaţii au continuat să stea în aşteptare, nefăcând nimic... Au fost surprinşi de ofensiva germană din decembrie 1944 care a încercat să lichideze trupele aliate din vest, apoi şi-au revenit. Colapsul german de pe front i-a obligat pe aliaţi să înainteze, dar Eisenhower a interzis pur şi simplu orice înaintare spre Berlin! Deşi la un moment dat drumul spre capitala germană era complet liber, trupele aliate au fost orientate spre nord şi sud. Aşa a ajuns Berlinul sub ocupaţie sovietică...

Concluzii. 
Conspiratorii nu au realizat decât jumătate din ceea ce şi-au dorit. Doar estul Europei a fost ocupat de comunism. Vestul şi Centrul s-au dezvoltat prin democraţia de tip american ce a fost impusă zonei. S-a intrat în falsul război rece refăcându-se astfel integral planurile de acaparare a puterii în Europa. 
În al doilea război mondial, armatele aliate au luptat având pe masă strict interesele sovietice! Milioane de soldaţi aliaţi au fost sacrificaţi pe altarul acestor interese obscure, iar supravieţuitorii au fost îndoctrinaţi şi îndobitociţi cu tot felul de diversiuni tocmai pentru a nu vedea aberaţiile săvârşite de comanda militară aliată din timpul războiului. Dar toate astea le putem vedea noi, azi! Şi le putem descifra! Şi le putem da pe faţă! Asta facem, asta fac eu acum!
Pe curând!

Cornel SABOU