Wednesday, November 16, 2016

Procesul de la Nurnberg, o mască pentru UCIDEREA liderilor Germaniei

Procesele de la Nurnberg au fost o încercare a Aliaţilor învingători în cel de-al doilea război mondial de a ascunde caracterul lor criminal şi răzbunător sub o mantie (falsă) de "justiţie". Dacă toată propaganda lor ar fi adevărată, atunci n-ar fi trebuit să-i ucidă pe liderii celui de-al treilea Reich care au fost acuzaţi în proces ci ar fi trebuit să-i ofere publicului ca exemplu negativ, ca pe o dovadă VIE că au dreptate. Vorbim, totuşi, de societăţi care se pretind umanitare, care strigă în gura mare peste tot că promovează libertatea şi dreptatea. Şi totuşi, la Nurnberg, în primii ani după război, aceşti reprezentanţi ai "lumii libere" au comis o mare nedreptate, ca să nu zic că au comis o mare crimă!

Nu o să mă leg de "competenţa" Tribunalului de a judeca liderii unei ţări învinse în război, dar am să întreb, pentru început, la ce legi s-a raportat Tribunalul când a decis condamnarea? Liderii germani au fost acuzaţi de "crime împotriva umanităţii", dar conceptul acesta nu exista în perioada 1939-1945. Abia prin Carta de la Londra, din august 1945, s-a stabilit ce înseamnă acest concept, liderii germani fiind astfel judecaţi prin aplicarea retroactivă a "legii", caz unic în analele "justiţiei"! Mai departe, fiecare putere reprezentată în instanţa de judecată şi-a încropit propriul rechizitoriu, conform cu interesele sale politice, fără raportare la vreo lege. Dovezile instrumentate în proces n-au urmat nici o regulă clasică de justiţie, n-au putut fi contestate, verificate etc. Inculpaţii nu au avut dreptul să producă probe în favoarea lor. Cel mai absurd lucru, însă, este faptul că, după condamnare, acuzaţii n-au avut drept de recurs! Este absurd doar raportându-ne la ideea de JUSTIŢIE, căci altfel e clar că nu exista o "instanţă superioară" la care aceştia să se adreseze. 

Una dintre cele mai absurde acuzaţii a fost însă cea de conspiraţie în vederea atacării Poloniei, în baza Tratatului semnat de Germania cu URSS care prevedea împărţirea Poloniei în două, între Germania şi URSS, fapt care în realitate s-a şi întâmplat. Păi la masa judecătorilor se afla şi un reprezentant al URSS-ului care condamna astfel faptul că Germania respectase acordul semnat cu ţara sa! Atunci, la Nurnberg, ca să-i poată condamna pe liderii germani pentru atacarea Poloniei, Tribunalul a concluzionat că protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov erau false, dar noi, azi, ştim că nu e aşa. Aşadar, Keitl, Jodl şi Ribbentrop au fost condamnaţi pe nedrept la acest cap de acuzare. 

Nu o să insist mai departe cu acest subiect. Înainte de a încheia cu propria concluzie o să citez doi judecători americani membri ai Curţii Supreme de Justiţie în ţara lor. 

Harlan Fiske Stone: "Procesele de la Nurnberg au fost o înscenare. Procurorul şef american Jackson conduce la Nurnberg un linşaj la nivel înalt"

William Douglas: "Am crezut şi cred în continuare că procesele de la Nurnberg s-au făcut fără principii. Au fost făcute legi ex post facto pentru a satisface pasiunile şi dorinţele vremii".

Pe scurt, sintetizând şi reducând totul la absurdul în care s-a şi desfăşurat procesul, putem concluziona aşa: Aliaţii au vrut pur şi simplu să-i omoare pe germani, aşa că după război au inventat legi noi acuzând apoi că în trecut germanii călcaseră aceste legi! Vă place? Sunteţi mândri de condamnarea gândită de minţile luminate pe care voi, unii, le adoraţi?

Ok, Nu pun în discuţie aici vreo pasiune sau alta, vreo vinovăţie sau alta. Aş putea s-o fac foarte simplu arătând CONCRET că toate puterile aliate se fac vinovate de fiecare cap de acuzare care a fost adus liderilor Germaniei în procesul de la Nurnberg, că toţi au făcut crime de război, crime împotriva umanităţiietc... Eu recunosc însă dreptul învingătorului de a dispune după placul său de soarta învinsului. Aliaţii au câştigat războiul, deci "aveau dreptul" să-i omoare pe nemţi după pofta inimii lor negre. DAR ideea de condamnare printr-un proces, invocând JUSTIŢIA şi DREPTATEA este un fals! Liderii Germaniei naziste au fost UCIŞI, nu condamnaţi! 
Atât am avut de zis...

Cornel SABOU

Tuesday, November 15, 2016

Misterul anului 1941, cel mai păzit secret din WW2


Am să vă spun acum direct adevărul! Mă voi ocupa cu altă ocazie de adunarea de "dovezi". Acestea există din plin, pe tot cuprinsul internetului şi le puteţi găsi chiar voi dacă sunteţi preocupaţi de adevăr...
Există un mare mister al celui de-al doilea război mondial. De fapt, un mare secret! Pentru că nici un stat, nici o putere implicată în război nu-l va recunoaşte vreodată! De ce? Veţi înţelege uşor de ce...

Este vorba de misterul, secretul anului 1941! După cum ştiţi, la 22 iunie 1941 Germania a atacat URSS. Atacul a fost necesar deoarece URSS se pregătea să atace spre vest pentru a ocupa întreaga Europă şi pentru a instala comunismul pe întreg continentul. Hitler a înţeles planul lui Stalin şi a atacat primul reuşind astfel să salveze Europa de la vreo 50 de ani de nenorociri cumplite care ar fi culminat cu exterminarea a zeci de milioane de oameni în numele comunismului protejat de Oculta Mondială. 
Ceea ce a uimit întreaga lume în acel moment a fost uşurinţa cu care armatele germane au înfrânt pe toate fronturile Marea Armată Sovietică! În nici trei luni, Germanii înconjurau Leningradul, băteau la porţile Moscovei şi capturau Kievul. Toate astea într-o "plimbare" pe imensul teritoriu sovietic "apărat" de milioane de soldaţi şi zeci de mii de tancuri! Cum a fost posibil acest succes german??? Acesta e marele secret al anului 1941!

Oficial, ni se spune că germanii au câştigat pe toate fronturile în primele luni de război pentru că... erau foarte bine antrenaţi (în timp ce soldaţii ruşi erau varză), aplicau concepte moderne de luptă (Blitzkrieg), aveau ofiţeri de carieră extrem de capabili (în timp ce ruşii aveau la comandă mai mult politruci) şi alte asemenea motive aberante. Păi ce "calitate" sau mare pregătire militară îţi trebuie cănd ai sub mână o Companie de tancuri KV sau T-34? Cineva spunea că dacă sovieticii puneau tancurile lor KV şi T-34 câte unul din kilometru în kilometru pe tot frontul (de la nord la sud) nemţii nu ar fi rupt niciodată frontul pentru că pur şi simplu nu aveau arme capabile să penetreze blindajul acestor tancuri sovietice!!! UN SINGUR TANC KV putea distruge o companie de tancuri germane fără să sufere nici o stricăciune! Pentru a explica asta, oficialii mincinoşi au creat o legendă mai mult decât absurdă, de-a dreptul de tot râsul. Au descoperit ei că specificaţiile tehnice ale tunului antiaerian german de 88 mm spun că acesta ar putea penetra blindajul tancurilor KV şi T-34 aşa că au început să afirme tare şi răspicat (cu tupeu!) că germanii au atacat în prima linie cu tunurile antiaeriene şi astfel au spart frontul! Teorie bună pentru nişte copii care învaţă (obligaţi fiind) istoria, dar nu pentru un om matur, cu judecată! Adevărul e altul...

Adevărul e că în primele luni ale anului 1941 Armata Sovietică, în cea mai mare parte a sa, S-A PREDAT DE BUNĂ VOIE GERMANILOR! Ruşii trăiau sub comunism şi URAU comunismul. Au primit atacul german ca pe o salvare! Stalin şi comisarii săi au produs milioane de victime în poporul său, au înfometat, au naţionalizat pământurile, au ucis etc. Ruşii îl urau pe Stalin, urau comunismul! Intrau în Armată pentru că erau înrolaţi cu forţa, dar imediat ce ajungeau în prima linie a frontului arborau steagul alb şi se predau germanilor! Asta s-a întâmplat în 1941! Asa au căzut toate fronturile de apărare organizate de sovietici. Aşa au putut germanii să captureze intacte mii de tancuri sovietice. Asta s-a întâmplat şi cu celebrele KV-uri şi T-34. Erau trimise să zdrobească unităţile blindate germane şi dacă voiau puteau s-o facă, dar tanchiştii refuzau să lupte. Ei se predau germanilor. Germanii luau tancurile şi începeau să organizeze batalioane de tancuri "germane" cu T-34! Milioane de soldaţi ruşi s-au predat în acest fel trupelor germane! La un moment dat, spre sfârşitul anului, Hitler a autorizat eliberarea a aproape două milioane de prizonieri ruşi pentru că nu mai avea posibilitatea materială de a hrăni şi întreţine un întreg popor sovietic care se preda fără luptă!! Toţi cei care aveau domiciliul în teritoriile aflate sub ocupaţie au fost eliberaţi. Vreţi o primă dovadă? De ce credeţi că după război Stalin a ordonat trimiterea în lagărele din Siberia a celor 2 milioane de prizonieri sovietici eliberaţi din lagărele germane??? Tocmai din acest motiv, pentru că aceştia se predaseră fără luptă la începutul războiului...

În rândurile Armatei germane au luptat sute de mii de ruşi voluntari. Numai în punga de la Stalingrad au fost prinşi în încercuire o sută de mii de ruşi care luptau în uniformă germană. Erau soldaţii care se predaseră fără luptă şi care doreau să lupte împotriva comunismului care le distruseseră ţara. Pentru a contracara dezertarea în masă, Stalin a înfiinţat trupe speciale de NKVD care aveau misiunea să ucidă orice rus care refuză să lupte. La Stalingrad peste zece mii de ruşi au fost ucişi de ofiţerii NKVD din acest motiv! Herman Goring, şeful aviaţiei germane a înfiinţat o comisie specială de anchetă care să verifice în teren, pe front, dacă informaţiile pe care le primea erau adevărate. A făcut asta când i s-a raportat că fuseseră deja capturate intacte pe aerodromuri peste două mii de avioane de luptă sovietice, ceea ce era de neconceput într-un război veritabil! Hitler era şocat de atitudinea armatei ruse şi chiar nu mai ştia ce să facă! Pe la sfârşitul anului avea vreo 4 milioane de prizonieri şi nu mai avea unde să grupeze o altă "serie". Este motivul pentru care Hitler a oprit cucerirea Leningradului în 1941 ordonând doar un asediu! "Nu am cum hrăni încă trei milioane de prizonieri" ar fi spus el referindu-se la populaţia militară şi civilă a Leningradului. Pentru a apăra Moscova, Stalin a fost nevoit să transfere sute de mii de soldaţi din Orientul îndepărtat, de la graniţa cu Japonia. Asiaticii ăştia au salvat Moscova în iarna lui 1941-42. Cu ei a luptat Stalin până la cucerirea Berlinului.. Iar pentru ca Stalin să poată transfera diviziile de la graniţa cu Japonia, Americanii s-au văzut nevoiţi să provoace Japonia la război. Dacă citiţi cu atenţie avenimentele politice ale anului 1941 veţi descoperi că imediat după atacul german de la 22 iunie şi după începutul marilor dezertări sovietice SUA au luat măsuri drastice împotriva Japoniei insituind împotriva acestui stat o adevărată blocadă economică silind astfel guvernul japonez la contramăsuri. Astfel, Japonia în loc să atace împreună cu Germania URSS-ul şi să distrugă în câteva luni colosul comunist a atacat la Pearl Harbour... Aşa s-a scris soarta WW2...

Acesta este adevărul. Este scris în diverse lucrări particulare, de diverşi cercetători (vă dau doar un nume, Mark Solonin, dar sunt mai multe şi am să revin pe subiect cu precizări). Toată lumea "oficială" ascunde acest adevăr din mai multe motive. Ar fi dovada de netăgăduit că Aliaţii au sprijinit un guvern terorist, urât de propriul popor, împotriva unui "agresor" iubit de întregul său popor! Ar fi dovada planului criminal instrumentat de Oculta Mondială. Înţeleg de ce nu se poate recunoaşte oficial acest adevăr, dar nu înţeleg de ce lumea LIBERĂ nu doreşte să afle adevărul! Pentru că, iată, acum îl aveţi spus mură-n gură! Clar şi concis. Şi-l puteţi verifica singuri redocumentând evenimentele timpului şi judecându-le din noua perspectivă! E greu? Nu e, vă garantez! Şi-am să vă ajut să le înţelegeţi pe toate, încet-încet, cu timpul... Numai bine!

Pe curănd...

Cornel SABOU